Author Archives: dacorum1957

PIERIT-AU DACII??

DOR DE DACIA



Multumiri pentru sigla, domnului Tatomir Pitariu, un Dac mult prea indepartat!


Cuvant de la un OM ca voi!

Brad aka Prier

D’acia!

M-am nascut `ACIA!

Dumnezeu a vrut ca sufletul meu sa imbrace haina de pamant d’acia. Puteam sa fiu indian rosu, negru din Africa, grec, italian, chinez!? Binenteles ca era posibil. Legendele, oricum le-am privi noi, spun ca zeii aveau ceva lucruri de impartit intre ei. Acum, s-au dus. E drept sa ne luptam intre noi cand ei au plecat ? La plecare ne-au lasat legende, ne-au aratat o cale, dreptul de a creste prin Dumnezeu la Dumnezeu. Avem in noi samanta de Dumnezeu, suntem din praf de stele, suflet, spirit nemuritor. Zeii cand se vor intoarce, daca se vor intoarce si nu vom ajunge noi la ei, cred ca s-ar bucura sa ne vada oameni sanatosi, iubind si gandind. Pentru ca nici ei nu erau Dumnezeu. Erau pe drumul spre Dumnezeu. Si bine este sa fim si noi pe drum. Cine este, ce vrea, ce a spus Dumnezeu ? In fiecare om este samanta din el. Nu este minte omeneasca sa-l cuprinda prin ratiune dar fiecare om poate sa vada jaloanele pe care le are in el, de la inceput. E drept sa traim ca omul, e drept sa iubim, e drept sa speram, e drept sa avem incredere, e drept sa ne fie dor, e drept sa avem vointa. Si pana ne vom intalni cu Dumnezeu, e bine sa crestem aceste seminte din sufletele noastre.M-am nascut din pamantul D’ACIA. Cine suntem noi, oamenii daci’a.

Ne lipsesc deocamdata unele dovezi fizice, aceste dovezi uneori mincinoase pentru ca pot fi falsificate, vazute in feluri diferite, se pot pierde. Avem insa semintele de om d’acia in suflet. In carnea noastra, de mii de generatii s-a adunat lucruri, trairi, dor, un mod de viata. Si omul d’acia va fi viu pana ritmul acesta de viata este viu. Ma simt dac mai mult decat roman. Am vrut in tinerete sa fiu evreu. Am mers in sinagoga si am inteles ca nu era locul meu acolo. Si numai pentru ca nu e totuna sa stai la usa cand in neamul meu ai loc la masa. Aurul se gaseste intotdeauna in pamant, in noroi.De ce sunt d’aci ?Nu sunt d’acia pentru ca am pierdut un razboi si din razbunare as vrea sa fi fost altfel.Nu sunt d’acia pentru ca am fost un neam mare odata si incerc sa ascund durerile de astazi in trecutul pe care mi-l imaginez. Sunt d’acia pentru ca sangele meu a curs prin mii de vine aici si mi-a adus cu el dor, speranta, credinta si vointa. Sunt daci’ pentru ca samantele puse de Dumnezeu trebuie sa rodeasca sub un cer. Si a fost sa fie cerul cu balaurul. Ma rog lui Dumnezeu, la stramosi, sa faca ce e drept sa faca ! Sa tina neamul si sa-l creasca.Pentru mine nu este nevoie de dovezi ca sa ma simt daci’. Sunt asa cum sunt! Sufletul meu va fi cu dor de lumea asta daca voi face ca samanta buna sa creasca cu dor, speranta si credinta. Raul nu e rau decat atunci cand mergi inapoi, te indepartezi de Dumnezeu. Rau cu rau (cand mergi inapoi), dar mai RAU FARA RAU (cand mergi inainte).Pentru cei care care nu le e teama sa-si priveasca in suflet si sa merga spre Dumnezeu, cat si pentru cel care nu are putere acum, haideti sa ne adunam sa fim impreuna sub cerul acestei lumi, sub semnul balaurului dacic. Nu va temeti de balaurul dacic. E doar un simbol. Doar cei cu dor (iubire) de OM vor cunoaste adevarul. Si asta inseamna sa-ti iubesti aproapele, IUBIRE. Doar cei care desi fir de iarba in vant vor fi in gand, in inima si in vorba cu Dumnezeu vor ajunge la EL. Si asta inseamna SPERANTA. Doar cei care se vor apleca spre ei privind in inlauntrul lor, ridicand apoi ochii si mana pentru a actiona asupra lumii, vor avea parte de Dumnezeu. Si asta inseamna CREDINTA. Doar cei care trec spre el vor cunoaste adevarul. Asta inseamna sa ai VOINTA. Iubirea, speranta, credinta, vointa noastra vor face ca balaurul dacic sa ne arate calea spre cel necuprins si ascuns, Domnul Dumnezeul Nostru. Tie Zamolxe, INDRUMATOR SPRE LUMEA DE DINCOLO de pragul mortii, Fiul al Omului, ma rog ca unul ce a trecut de primul prag arata-mi drumul spre Dumnezeu. Da-mi putere ca la altarele tale din Muntii Soarelui sa arda din nou focul si oamenii, ce-ti vor fi inteles tainele, sa faca STINTA a STI, Religia sa POATA si OMUL sa ACTIONEZE. Ochi si urechi ce vedeti si auziti. Nu va temeti si lasati portile deschise spre inima (suflet). Lasati drumul deschis spre adancul omului. Si voi Oameni prindeti inima si creierul (ratiunea) in dansul materiei ce joaca hora lui Dumnezeu.

Bucurati-va si veseliti-va ca pentru voi este lumea asta si cea de dincolo ! Nu va speriati, nimeni nu vrea sa va duca unde nu vreti voi sa mergeti si primiti indrumatorul de cale ca pe cel care iubeste oamenii. De la inceput aveti dreptul de a alege si vointa de a implini. Folositi-o pentru bine sau rau. Dar nu uitati ca toate izvoresc din voia lui Dumnezeu.Ma bucur sa fiu cu voi impreuna. In fond si la urma urmei aceasta preocupare a noastra pentru daci, oamenii d’acia are, vrem sau nu vrem pe langa componenta ce tine de materie, stiinta, si o componenta spirituala. Am curajul sa spun ca spiritul si materia au fost intelese de oamenii d’acia in intregul lor ca fiind pornite din Dumnezeu. In firul alb si firul rosu din Martisor, cei care sunt pe cale, stiu ca exista si Dmnezeul creator. Nu este materializat ca entitate dar el exista in toate ca parte. Este un ceas al adunarii. Balaurul dacic cere sa fluture in vant. Semnele cer sa se implineasca. A sosit vremea ! De la inceputul lumii, continuind prin preotii daci, prin calugarii de mai tarziu, mesajul a fost transmis in taina din veac in veac. Il gasim ascuns in sufletul nostru, materializat pe o poarta de lemn maramureseana, cantat in ponesti si colinde, purtat pe haine si in grai. A venit vremea sa fie spus, pus in verb.

Dumnezeu sa ne ocroteasca !

http://www.enciclopedia-dacica.ro/

                             Alex Talmaci

Cand am refuzat sa cred in altceva decat in sfintii mei strabuni si in Zamolxe m-au numit pagan si au aruncat cu pietre dupa mine. Cand am refuzat sa imi aplec fruntea in tarana si sa imi vand tara m-au numit barbar si m-au scuipat. Cand am refuzat sa mor de foame si de sete, de saracie si de umilinta, m-au numit vampir si varcolac si m-au haituit prin paduri si prin campie. Cand au vazut ca pot vindeca trupuri si suflete, m-au numit demon si m-au ars pe rugul dumnezeului lor tiranic. Cand m-au vazut luptand cu vitejie s-au speriat de mine si m-au sanctificat in panteonul lor de spurcaciuni. Cand au vazut ca tot aici am ramas neclintit tinandu-mi sica in maini pertru doi coti de pamant m-au sters din cartile lor mincinoase. Dar un lucru nu au putut sterge: sangele ce a scris in toti urmasii mei adevarul faptelor mele Un lucru nu au putut sanctifica: Sfinxul ce strajuieste din inaltimi Un lucru nu au putut arde: Istrul ce curge dealungul campiilor purtandu-mi numele spre fii mei. Un lucru nu au putut cuprinde: spiritul neinfricat ce a renascut prin secole ca pasarea din poveste. Un lucru nu au putut haitui si distruge: balaurul ce cheama a libertate Un lucru nu au putut scuipa: muntele sfant, ascuns in poveste Si un lucru nu au putut strivi cu pietre… taria fiilor din carpati Aici am stat si voi sta mereu, voi muri de cate ori va fi nevoie voi arde de cateori va fi nevoie voi ridica sica de cateori va fi nevoie, voi fi umbra de cateori va fi nevoie, dar voi renaste mereu, din apa si din stanca din brad si din iarba si voi porni cu ochi de sageata la urletul balaurului… Iar cand imi veti auzi strigatul razboinic, cand imi veti vedea sica stralucind in razele soarelui, cand imi veti simti sageata strapungandu-va armurile atunci sa va temeti si sa stiti ca am devenit cu adevarat Nemuritor, si nicaieri intre Carpati, Dunare si Mare nu veti gasi adapost. Caci insasi Geea maica getilor va porni alaturi de mine si insusi Zamolxe isi va ridica Falxul alaturi de mine, insusi Gebeleizis isi va incorda arcul odata cu fratii mei si insasi Bendis va arunca apa clocotita peste voi alaturi de surorile mele… Temti-va voi dusmani ai mei caci Lupul Alb a parasit valea plangerii si cheama la el pe fratii sai cenusii, Ielele s-au adunat in cer pentru blesten, iar Hultanii au pornit descantec de inghiet si foc…

 

 

 

 

 

%d blogeri au apreciat asta: